Metamorfoza
- poveste ptr. copkii -
(2000)

Mă plimbam într-o zi pe un drum de pădure si când mergeam, totul în jur parcă se tot ridica, se tot cobora, se tot ridica, se tot cobora. Dacă stăteam pe loc, realitatea stătea si ea pe loc, da' numai ce mai făceam un pas-doi, că începea iar: sus, jos, sus, jos. "Bai să fie, mi-am zis, ce naiba o fi chestia asta?" Când mă uit mai bine la picioarele mele, păi ce să vezi? Erau niste prea frumoase picioruse de iepure! Hait! - îmi zic, ce mi s-o fi întâmplat? Mă uit si la mâini - iepureshti! Ba până si chipul mi se schimbase total, dispunând acum de două ureki lungi, destul de incomode. Mă transformasem pe neasteptate într-un iepure de toată frumusetzea. In fine - am încercat sa mă ciupesc, mi-am dat vreo două labe in cap, nexam, iepure eram, iepure rămâneam. Mi se făcu frica deoarece, cum se ştie prea bine, un iepure este mai tot timpul înconjurat de pericole: ba o vulpe, ba un lup, ba un urs... ba un vânător, ce mai, pericole peste tot!

Plin de infricoshare, pornii iarăsi la drum, să caut o scorbură. Tzupa-tzup, tzupa-tzup, sus-jos, sus-jos, nimerii într-o poienitză si de acolo, într-un tufish. Când, deodată, urekile mele, puternice ca două radare americane, captară următorul dialog intre două personaje femeeshti:

Prima voce: La rochia asta nouă îtzi trebuie ori o blană de vulpe, să tzi-o pui la gât, ori o coadă de iepure, să tzi-o coshi pe voal.

A doua voce: A, mai bine coada de iepure. Vulpile sunt nishte animălutze asha de scumpe, de gingashe, de cinstite! Da' iepurii sunt ai dracului de tot: nu există animale mai periculoase ca ei. Sunt mincinoshi, prefăcutzi, perfizi shi răzbunători. Shi te lasă baltă când tzi-e lumea mai dragă. Ah, ce n-as da să întâlnesc kiar acum un iepure si să-i rup coada, să se învetze minte!

Auzi tu!... ce tikalosheală! Plin de indignatziune iepureaskă, am ridicat un pik capul din tufish, să văz cine e cea care spune asemenea matrapazlâkuri si, când colo, ce-mi văzură okii? Era o blondutză-plinutză shi cu mămika dânsei. Ishi făkuse o rokie, da' nu avea suficiente zorzoane pe ea si de-asta vroia neapărat să vâneze un iepure. În mâna stângă, nu shtiu de ce, tinea o balantză iar in dreapta o sabie. Shi în această manieră infiorătoare se plimba prin poienitză, căutand o victimă neferice.

Ci eu, plin de curaj iepuresk, odată făcui: tzup! si ii sării drept in fatză, punându-mi labele in shold shi itzindu-mă la ea:

- Ia ascultă, madam Blondutza-Plinutza, cine pentru ca să itzi permitză mătălutză pentru ca să vorbeshti într-un asssemenea hal DE NEAMUL IEPURESHTILOR?!

Eram atât de covârshit de indignatziune, înkât nici nu mai rătzoiam ceea ce făceam. [Aici se sfarshesc ă-urile şi î-urile] Ci blondutza, cum ma vazu, racni: "Un iepure! Hip, hip, uraaaa!" shi deodata jap!... imi trosni una cu balantza in cap, de vazui brusk o multzime de vrabiutze coborand din copaci shi ciripindu-mi duyos pe la ureki shoapte de aaaa, mor!

"Te-am prins, iepuroiule!", faku blondutza. "Las' ca va invatz eu pe voi, iepurii, sa mai fitzi irecognoscibili fatza de neamul femeesc." Shi indata ma inshfaka de ureki, ridicandu-ma in aer, la inaltzimea okishorilor dansei care erau asha, mai albastroshi-nazuroshi. Ci vrabiutzele din jurul meu cam incepusera sa o ia la sanatoasa shi puteam observa cum catziva ulii, vreo trei hultani shi un vultur deja poposisera pe crengile copacilor imprejmuitori, urmarind cu interese imbaloshate de pofta intreg spectacolul. Shi blondutza tocmai ridica incet sabia, pentru ca sa-mi execute ... ea shtia ce... cand, deodata... o, zei!... minune!... un traznet, un fulger... o lumina orbitoare, shi... iepurele... eu... el... redevenisem eu!

Pline de dezamagire, passarile de prada din copacii imprejmuitori ishi luara zborul. Eu rasuflai ushurat. Blondutza ramase un pik cu gura kaskata si scapa din mana atat balantza, cat shi sabia. "Tu mi-erai, ba?", intreba ea. "Eu.", raspunsei eu, mandru. Blondutza-plinutza ramase un pic deskumpanita, neshtiind ce sa faca. Dar deodata fatza i se lumina intr-un zambet de toata frumusetzea shi spuse: "Ah, de cand vroiam eu sa te prind shi sa-tzi trag vreo doua palme..." ...si o vedeam cu groaza pe Blondutza-Plinutza cum ishi ridica manutza dansei in eter, dorind pentru ca sa comitza ceva asupra-mi... cand, deodataiar, mai inainte de a apuca sa comitza ceea ce vroia sa comitza, un lucru nemaivazut se intampla: vazui plin de uimire cum fruntzishoara dansei, care de altfel era f. frumoasa shi indeajuns de bombastica, asha cum ii shade bine unei preafinissime personagii dintr-o povestire de L.A. Codrescu, incepe incet-incet sa se inrosheasca, sa se inverzeasca... si numai ce auzii un fel de poc!, ca si aparu pe tampla dansei din partea dreapta un F de toata frumusetzea, stralucind in culori asha de vii, incat itzi lua ochii. Probabil ca privirea mea ebluissata ii spuse ceva Blondutzei, deoarece ea ishi opri gestul fatal ca sa ma intrebe ce s-a intamplat. Dar pana sa-i dau eu raspunsul, pic! poc! pac! puc! pec! pic!... si pe fruntea dansei aparu asha, scris ca un fel de reclama de-aia stralucitoare cum vezi noaptea pe magazinul Unirea, cuvantul "FRAIERA". Cuvantul lucea in toate felurile si era ca si cum fruntea Blondutzei se transformase in panou de reclama. "Aoleu!" exclamai eu. "Ce-i, ba? Eshti fricos, cumva?" "Blondutzo, ii zisei, ca o finna finnisima ce eshti, probabil ca ai o oglinda in poshetutza. Ia scoate-o shi uita-te." Blondutza scoase oglinda shi... Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa... ...oleeeeeeeeeu! Cerul se innoura, copacii se cutremurara, vrabiile se ascunsera in cuiburi, lighioanele fugira in vizuini, iarba se scurse in pamant, vantul incepu sa shuiere nebuneshte, ridicand tot praful in vartejuri amenintzatoare... iar eu incercai sa ma fofylez bestios, regretand ca nu ramasesem iepure, pentru ca sa o pot lua la goana mai repede. "Vino'ncoa, bestie fioroasa!" facu Blondutza, care dintr-un salt fu langa mine shi ma inhatza de bratz. "Tu trebuie sa fii vinovat de chestia asta, ca e prima oara cand mi se intampla. Sa faci bine sa ma vindeci!" Eu cam tremuraceam de frica shi, cu un glas de turturica speriata, abia reushii sa ingan: "Bine mai, Blondutza-Plinutza, chiar asha ma crezi tu pe mine, sa-tzi fac una ca asta? Tocmai eu, care..." "Hai, hai, lasa vrajeala." shuiera dansa, boss umflata. "Lasa ca shtiu eu ca voi iepurii suntetzi nishte bestioshi pervershi. Pune mana shi fa ceva, ca altfel itzi dau vreo doua de nu te vezi!" In fine; primul lucru pe care orice doctorissim il face este sa-shi consulte pacientul. Cercetai cu atentzie fruntea Bondutzei shi constatai cu uimire ca reclama luminoasa chiar era facuta din nishte neoane extrem de mici shi finnisime, ca nishte bijuterii. Erau, pare-se, opera unui maestru. Shi cum stateam eu asha, kiombindu-ma in fruntzishoara Blondutzei dar gandindu-ma, in realitate, la cum sa o shterg mai repede de acolo, iata ca se auzi in spatele nostru un shuierat, o frana shi… cine credetzi ca venise? Vrajitoarea cea Rea! Calare pe matura! Shi Vrajitoarea asta avea, asha, o mutra de meduza, de gorgona, shi era atat de mare, incat eu shi cu Blondutza pushi la un loc shi inmultzitzi cu doi nu faceam nici cat un degetzel al dansei. Daca mai inainte tremuraceam, acuma ma perpeleam de-a dreptul; shi sa o vezi pe Blondutza! Pai luminitzele din kapul dumneaei parca ar fi vrut sa ia foc, nu alta! Shi cat o credeam de viteaza, chiar shi dansa ramasese acush cu guritza cascata shi tremuracea. "Bai, Blondutzo!" vui, hurui shi turui Vrajitoarea. "De ce te iei, ba, de iubitul meu, Iepurashul? ('dicatelea eu!) Bai, tu nu shtii ca eshti in padurea mea, shi ca asta-i iepurashul meu? Tu nu shtii ba, toate astea? Spune!!!!" - shi facu un pas, amenintzator shi de-pamant-zgaltzaitor, catre Blondutza. Ci eu, cand auzii ca acel cap de gorgona cu glas baritonal ma face "iepurashul ei", mai tare ma infricoshai. Totushi, indraznii pentru ca sa iau un pik kuvantul shi zisei: "Stimata doamna, cred ca e o confuzie la mijloc…" Dar pana sa termin ce aveam de spus, Vrajitoarea cea Rea haui catre mine: "Tu sa taci! Nerecunoscatorule! Ar fi trebuit sa te las asha, iepure, sa-tzi taie asta coada!" Eu tacui malk shi ma uitai pe furish la Blondutza. Ci Blondutza ramasese stana de piatra, ca fermecata, ca la muzeul figurilor de ceara, shi nu mai zicea nimic, numai zambea asha, cam straniu (ca sa nu zic tamp). "Blondutzo! ii shoptii. Pssst! Blondutzo! Trezeshte-te! Wake up! Reveillez-vous! Sayonara! Ciu En-lai!" (Dar Blondutza, nimic.) "Blondutzo-Plinutzo, pentru ca ai indraznit sa ridici mana asupra iubitului meu iepurash, guitza gros gorgona, te condamn sa ai veshnic in frunte stigmatul asta al fraierelii!" Dar eu tushii un pik, doar asha, de apropo, shi ma bagai iarashi in vorba: "Totushi, doamna, nu credetzi ca ma confundatzi? Tocmai o vraji-vrajitorissima ca dumneavoastra sa-shi faca de lucru cu un iepure askilopatik ca mine…" "Tu-mi placi, iubitule…" (Cand shuiera chestia asta, globulele din mine tasnira pe nas si pe ureki si o luara la fuga, facand o harmalaie nemaipomenita.) "Lasa ca o s-o pedepsim noi pe Blondutza asta, sa se mai ia de tine shi sa-tzi traga palme." "Stimata doamna, totushi nu credetzi ca atzi greshit un pik?" facui eu, ca un iepure viclean shi tikalos ce mi-s, dandu-mi seama ca respectiva gorgona e cam dusa cu sorkova shi poate fi ushor pakalita. "Ce satisfactzie a pedepsei e aceasta, daca nu imi datzi mie voe sa o pedepsesc pe Blondutza, ca doar pe mine m-a tras de ureki, nu pe dumneavoastra… Drept pentru care va propun pentru ca sa shtergetzi din fruntea Blondutzei chestia asta cu "FRAIERA" shi sa ma lasatzi pe mine pentru ca sa o vrajesc…" Pare-se ca gorgonei ii surase ideea, fiindca fruntea Blondutzei redeveni imediat asha cum era inainte, 'dicatelea neteda & frumosissima, cum ii shedea bine unei preafinisime. Numai ca mai trebuia, acum, sa scap de gorgona insashi care ardea de nerabdare sa vaza cum o vrajesc eu pe Blondutza. "Stimata gorgo… aaa… doamna, ii spusei eu, vraja pe care vreau sa i-o aplic Blondutzei cere o pregatire minutzioasa shi v-ash sugera sa-mi lasatzi un clip de solidaritate cu dansa, pentru ca sa fiu sigur ca voi reushi sa o pedepsesc asha cum se cuvine…" Spre uimirea mea gorgona, care altfel ardea de nerabdare sa o vada pe Blondutza pedepsita, imi transmise o bezea care ma pravali la pamant, incaleca pe matura cu care venise shi se carabani, zicandu-mi ca va reveni in juma' de ora. In clipa aia ma reintorsei iarashi catre Blondutza shi incepui sa trag de ea: "Blondutzo! Pssssst! Bai! Trezeshte-te!" Dar ea, nimic. Shi timpul trecea. "Blondutzo! Scoala-te bai, ca vine iar gorgona! Trebuie s'o shtergem!" Dar Blondutza, kix. Ramasese asha, cu okii-n soare shi nici nu mai mishka. Shi atunci nu shtiu ce-mi veni, ca doar eu nu sunt un atakator al speciei femeeshti, shi indraznii pentru ca sa o ciupesc un pikuletz pe Blondutza de bratz. Shi numai ce o atinsei... ca dumneaei tzipa shi se shi trezi din starea aceea. "Au! Ce faci, bestie fioroasa, ma ciupeshti? Ei, lasa ca tzi-arat eu tzie sa mai ciupeshti domnishoarele finissime!" Shi se shi arunca cu ghearele drept spre mine, vrand sa-mi vina de hac. Ci eu, plin de bucurie, o luai repede la goana spre ieshirea din acea padure dubioasa, convins fiind ca Gorgona nu va mai reushi sa ne prinda... Si v-am spus poveste'asa si'am incalekat p'o sa, si cine nu crede… ăăăă… e un prost.