Postfaţă pataprozaikă

Multe prostii vei fi cetit tu la vieaţa ta dar ca astea, mai va. Să ştii mai întâi că pataprozele nu au legătură cu Patapievici, ci cu Luca Piţu, marele patafizician de la Iaşi. Desigur, dumnealui nu ştie ce discipoli a fermentat... Şi mai au legătură cu Urmuz, H. Bonciu şi alţi patafizicieni din perioada interbelică...

Dar iată, iubite cetitorule, şi povestea în trei episoade a publicării acestor pataproze:

Episodul 1 Cetirea

După ce am produs, la început (prin 1997), câteva pataproze, le-am dat întru distracţie unui amic studinte la Litere şi rezident în Grozăveşti. De la acesta pataprozele mele au circulat întru humor şi distracţiune prin mai multe cămări cămineşti, până ce volumaşul acela scos la imprimată a fost la un moment dat sufocat de o cană de cafea pe care o mână cremenală şi o tipă tembelă au vărsat-o pe dumnealui.

Episodul 2 Vânzarea

După pierderea nepreţuită a primului volumaş, am printat un al doilea frăţior - mult îmbunătăţit, chiar şi capsat - cu care m-am înfiinţat absolut fortuit la Căţeaua beată (sau, pre numele de scenă, Restaurant Tismana), cârciuma infecţioasă din spatele Facultăţii de Drept de pe Kogălniceanu. Acolo, schimbând păreri cu acelaşi amic literat, dinaintea unui Fulbier, ne trezirăm atacaţi comercial de un rrrom vânzător de cărţi (ciordite, fireşte). Şi urmă dialogul de mai jos:

- Păi bine bă, nouă vrei să ne vinzi tu cărţi?

- Păi dac' aveţi mutre de cititori!

- Da' uite-te bă, p-aici, ce carte avem noi! Ia citeşte un pic p-aici, pe la noi!

Şi îi dădurăm chestia pe care noi o scosesem la imprimantă. Ci rrromul, avid de noutăţi, numai o răsfoi un pic că îşi şi bulbucă ochii săi arrromaţi şi ne puse întrebarea încuietoare:

- Cât costă?

Şi aşa, iubite cetitorule, am ajuns să vând povestirile mele unui respectabil şi mustăcios rrrom, pentru suma de 10.000 de lei.

Atunci am înţeles cât de valoros este, în ziua de azi, să scrii pataproze!

Episodul 3 Editorii

Drept pentru care mă prezentai pe la fro' 4 edituri, propunându-le un volumaş de pataproze. Dar fusei respins în mod bestial şi oripilant. Degeaba am încercat să le demonstrez eu pataeditorilor că pataprozele vor avea un succes nebun la public şi îşi vor scoate toată pierderea pe care o au publicând fel de fel de Kanţi şi Patapievici... totul fu zadarnic. Capetele dânşilor erau prea înlockate.

Aşa că, inspiraţionat şi de fenomenul cultural numit Internet, iată o parte din pataproze chiar în ochii tăi, cetitorule! Şi dacă pataprozele astea ţi-au plăcut, atunci reîntoarce-te matale la prima pagină şi votează-mă în Top 100, ca să le dau peste nas pataeditorilor şi să le arăt că cetitorul rumân pataproze doreşte!

Mulţam fain.

L.A. Codrescu, anul de grătzuiciune 2000