Zîmbetul descreierat
(1997)

El planuia sa-si omoare iubita. Intra în culise. Si zîmbi descreierat...

Era o noapte neagra ('dicatelea erau la teatru, blondu si iubita). Un blond, mare, înalt, grandios, sprijinea cele opt etaje ale blocului în care nu mai locuia mama lui. Scara mirosea a formol, caci deratizatorii gonisera sobolanii pîna la miezul noptii (trecute), însa la etajul 1, o crima bestiala împotriva unui animal plapînd (un pisoi pe care o mîna necunoscuta îl strivise într-o cutie de scrisori) îi zguduise atît de tare pe lucratori, încât acestia, scîrbiti, se refugiasera pe acoperis de unde priveau cum un paianjen batrîîîn, din specia Gasteracantha curvispina, femela, îsi tesea pînza deasupra acelui frumos specimen blond, mare, înalt, grandios, ce-si admira ultimele fire de par cazute de pe alopecia avansata... si dintr-una din acele cavitati neguroase, o lacrima verde-cristal, zbatîndu-se inutil si valpurgic, i se desprinse de organism, prabusindu-se, cu un pîrîit înfiorator, în bideul însetat de nefolosinta. Saruta scurt lacrima; si iata ca, deodata, cu gesturi descreierate, se apuca sa o roteasca pe peretii acelui bideu, asemeni unui bulgare de zapada din care vrei sa faci un om. Un clinchet scurt, vaporos, la auzul caruia limacsii fugira de pe clanta, inaugura lungile ore de chin si disperare, de suferinta descreierata si tacuta dizenterie; caci ea, iubita sa, ce-si sugea acum satisfacuta, reveric si sibilinic inelarul pe care îl introdusese în cavitatea cheii, tot ea curatase cu furie bideul în urma cu doua zile, neuitînd însa sa lase nitel tix în cutia de sampon. O lupta crîncena porni a se da între cristalina Lacramioara si decrepitul si încapatînatul si vindicativul Tix. În scurt timp ei disparura într-o spuma subtire care tîsnea necugetat din aceasta apriga înclestare, lumina celor 40 W învaluind-o într-o îmbratisare senzuala. Tixului îi veni sa stranute, din gîtlej îi tîsni tot mai multa spuma, Lacramioara se taie într-o lama de ras, spintecîndu-si cu suavitate buricul, dar ea îsi continua miscarile salbatice de africana bantu, neremarcînd ca sîngele, înrosit si vîscos, îi tîsnea prin gaura din pîntec. Tixul, uimit de aceasta noua tactica, îsi dadu seama ca singura lui scapare este acea masa gelatinoasa, neagra, ce astupa o cantitate de apa nebanuita. De-abia acum remarca blondul, istovit, ceea ce fiinta în proximitatea sa, si o panica jilava i se urca în fese, strabatîndu-i, bineînteles, si vezica. Încerca sa deschida, plin de angoasa, usa, si un rîset sardonic, cabotin, indenegabil, putativ si irefutabil, al Mamasoacrei, se prelinse acid pe sub prag. Îsi trase mîna, feciorelnic, cu o miscare iute, si o groaza de plumb îi acoperi ochii ca pleoapa unui crocodil caci în spatele usii, zarise, lipit lasciv si visator de lemnul mat, trupul carnos, înfloritor, al iubitei. Si nebunia groazei crescu mirosind gîfîitul zîmbetului descreierat. Rîgîi scurt si simti ca-l îngenuncheaza vezica. Îsi mutila pantalonii, aratatorul smulgînd patologic fermoarul Tatra, din doua miscari prelungi îsi manipula sexul înspre bideu; cel care avu ghinionul sa primeasca în plin jetul angoasat si terorizat de panica, cel care îsi va fi facut un titlu de glorie din aceasta întîlnire cu natura, nu fu cel ce-l credeti voi, ci fu cea ce-o credem noi, 'dicatelea Lacramioara, care îsi dadu sufletul în aceasta ultima amintire. Cu un raget feroce, Tixul zari ca se înamorase inexorabil si implacabil de aceasta gingasa, gratioasa printesa a flegmelor, cum îi placea lui sa o alinte. Aflându-se în plina derilictiune, tînar si anchietat, hotarî s-o puna de-un autosuicid cu sapun si frînghie. Tragicul gest i se curma la zenit, întrucât un jet de apa plina cu mormoloci se revarsa diluvic peste sine: blondul actionase matematic si brutal civilizat, tragînd apa cu degetul mic, noi ajungînd prea tîrziu pentru a mai salva aceste doua mici, simpatice si baloase personaje. Gemetele iubitei ciocaneau în toata usa, amenintînd din clipa în clipa sa o darîme, încheieturile scîrtîiau abulic, balamele urlau razboinic... si apa tot mai curgea. Îngrozit, patibularul blond constata ca n-are scapare, fereastra fiind prea mica pentru trupul sau matahalos, crapulos, ale carui membre se zbateau melopeic, zgîriind peretii, omorînd cu zecile gîndacii rosii, soiosi, amintind de vechile conserve (stiti 'mneavoastra care) ce fojgaiau orgasmic, clampanind din tentacule, rozînd ipsosul ghiuvetei; însa fereastra nu era îndeajuns de mica pentru a împiedica licentioasele priviri ale muncitorilor de pe acoperis sa se reverse înauntru. Si el se simtea vaporos, 'dicatelea un vapor care pluteste mut peste arhipelaguri de mormoloci, caci apa crestea, crestea, si iubita pîndea, pîndea, deja putîndu-se observa vîrful ascutit al limbii iubitei smotocindu-se cu acribie prin gaura cheii, murmurînd un scarpinis duios; si el cunostea acest scarpinis... zîmbi, însfaca cu miscari încete, lente, samponul lenitiv, scoase, magnanim, dopul, si, cu un gest ultim agata pofticios limba nesatioasa a iubitei, îndesînd-o pîna-n prasele în samponul nevinovat. Valuri, valuri, spume, spume, suluri, suluri, napadira brusc jumatate din încapere; era razbunarea ucigatoare a iubitei, obligîndu-l pe blond sa pluteasca necugetat catre femela de Gasteracantha cu... (ca mi-e si rusine sa spun, ca tare urît se numeste). 'Dicatelea era de asa multa apa, încît omul si animalul se contopira într-o întepatura veninoasa, nu înainte de un strigat suprarealist, si nu mult dupa unul ignar.

Iubita auzi; si inima începu sa-i palpite lubric. Se temea pentru viata victimei necunoscute ce scîncea cu blîndete sub fierbintea îmbratisare a tarantulei; disperata, scoase limba din încaperea torturii, lasînd tot lichidul sa se scurga în gura-i bicefala cu cele 62 de rînduri de dinti. Îi fu greu însa reusi. Si auzi cazatura plescaita a tainicului blond; si, vizionînd pe gaura cheii, observa cum groaznicul animal nu se mai desprindea de cel cazut, sfîsiindu-l cu îmbratisarile-i posesive. Revoltata, buntusnica, rocosita, zavergie, îsi plimba trei pasi înapoi greutatea-i de sumoista, pravalindu-se apoi ca un bulgare de ura geloasa prin usa damnateii bai. Se rasuci pe marginea pragului, îsi potrivi picioarele în papucii cazuti, îsi scoase camasa, aruncînd-o peste paianjen. Era acum goala, dar sentimentul de Humanitas (30250 lei, P-ta Victoriei, cu reducere 10% la Antract), profunda atitudine salvator-morala ce-i dicta acum gestul facea sa dispara orice urma de vulgaritate de pe trupu-i paros, pe alocuri iesind obraznic capetele vîscoase, sanatoase, ale furunculelor mostenite de la maica-sa (noi nu sîntem siguri, asa zice blocul). Printre degetele de la picioare i se încolaceau, stenic, unghiile. Sub pîntec, furtunos de parca ar fi iesit din tîtîni, voinic, osos, ca o caciula neagra, înfundat tantos într-o parte, cu laibaru negru atîrnînd fioros, ca un bocanc soldatesc, se protapea impunator (ghici ciuperca ce-i? - ca noi n-am ghicit) ceea ce nu minimaliza mirobolantele protuberante dosiere. Iar de la brîu în sus, ce minunatii! Doi sîni aurii, ca doua floarea soarelui, cu pielea pîrguita în asteptare si sfîrcii candizi ca doua bomboane Kraft (daca vreti mai multe detalii, telefonati la 032 \ 4583621 - gratuit primele zece secunde, ca dupa aia...!) - doi sîni mici si rotunzi ca niste ardei umpluti cu orez. Cum va spuneam, toate acestea fura acoperite de gestul matern-eroic ce strivi paianjenul cu o flegma bine îndreptata spre tinta; chelalaind, acel animal rasufla pentru ultima oara. Si acum palpa din priviri trupul apolonic al blondului; si un ceaun înfrigurat de dragoste i se varsa în sufletel. Simti în inima o înclestare atît de dureroasa, încît îi veni sa tipe. Trînti usa de pamînt si se protapi înaintea dionisiacului barbat ce tocmai revenise la realitate.

- Cucoana, de ce..?

Glasul i se curma brusc, ca si cum o mîna furioasa i s-ar fi înfipt în beregata. Barbatul, în primul moment de spaima, începu gestul de a se scula. Genunchii însa n-au rezistat, încît, la mijlocul miscarii cazu înapoi pe marginea bideului. Ochii lui îngroziti adulmecau femeia care navalise peste el. Privirea ei îl ardea acum ca o flacara. O simtea cum i se plimba pe corp si deodata întelese ca coorpul ei e dezvelit. Tîsni în picioare, ridicîndu-si derelictizat pantalonii, strigînd:

- Ce vrei sa faci?

Femeia întinse instinctiv bratele cu mîini mari, noduroase, ca si cînd ar fi vrut sa opreasca o pornire ce nu s-ar mai fi putut opri, bîlbîind neputincioasa:

- Apoi... de ce... sa nu... te...

Barbatul dadu sa evadeze pe fereastra; îngrozit, patibularul blond constata iarasi ca n-are scapare, fereastra fiind prea mica pentru trupul sau matahalos, crapulos, ale carui membre se zbateau melopeic, zgîriind peretii, omorînd cu zecile gîndacii rosii, soiosi, amintind de vechile conserve (stiti 'mneavoastra care) ce fojgaiau orgasmic, clampanind din tentacule, rozînd ipsosul ghiuvetei; însa fereastra nu era îndeajuns de mica pentru a împiedica licentioasele priviri ale muncitorilor de pe acoperis sa se reverse înauntru. Cu rînd, degetele femeii îl însfacara singure.

- Lasa-ma! Lasa-ma... Ajutor!... Nu! striga cel slab, zvîrcolindu-se. Dar lucirea mata a trupului stîrni si mai aprig pofta monstrului paros si sumoist, apropiindu-se de el cu bratele deschise, ca la un joc de-a ascunselea (10, 20, 30, ..., stiti voi)

- Nu te apropia! Ajutor!... Ce vrei sa faci? tipa barbatul, cocotîndu-se în bideu, cu ochii holbati de spaima ca la doi melci. Femeia îl ridica în sus ca pe o midineta, si-l întoarse cu fata spre dînsa, cuprinzîndu-i cu celalalt brat picioarele peste solduri. El începu sa o izbeasca cu pumnii peste fata, peste cap, mai putin peste ochi, în care pofta ardea nesatisfacuta. Nici nu stiu cînd trecu timpul; cu laptele cel frumos curgator alaturi, parca plutea. Deodata baga de seama ca femeia, strîngîndu-l si sarutîndu-l, se retrasese pana aproape de veceul boltit de pe care se sculase el adineauri - si, ghidata numai de lacomia instinctului, îl aseza pe spate, de-a curmezisul tevii de scurgere. El îsi înfipse degetele în parul ei, zgîltîind-o cu furie. Fu prea tîrziu. Deodata simti mîna ei grea ca un dulap între pulpele lui lipite. Aceeasi mîna îi pipai o clipa pîntecele cu miscari aspre. Barbatul se zvîrcolea neputincios sub greutatea de sumoista a femeii, lovindu-si capul, ca un pendul, de marginea cazii.

- Nu vreau!... Ajutor!... Ajutor!...

Femeia mormai ragusit:

- Stai binisor... Stai ca doar nu te f...t. Uite-asa.

Si-l rasturnase cu fesele catre tavanul scorojit. Scoase o seringa de 10 mm, taie o fiola, scuipa pe o fesa si... Barbatul avu o cutremurare dureroasa. Se mai zbatu câteva clipe, apoi tipetele lui devenira tot mai slabe, iar mîinile lui loveau ca niste gheare plapînde. Apoi, scîncetele lui se transformara în gemete sacadate, dominate si de gîfîiturile femeii. Cu ochii strînsi si gura întredeschisa capul barbatului se legana mereu în timp ce degetele-i aratau muncitorilor, lasciv si misterios, un semn V (oare al Victoriei?) Se simtea patruns de o bucurie atît de intensa, parca ar fi mîncat un strudel. Ramase istovit cu ceafa în sus. Injectia îl vindecase de otrava tarantulei. Muncitorii aplaudara, cazura de pe bloc, tragînd cortina în urma lor.

Retras în culise, el planuise sa-si omoare iubita. Acum iubita zacea în ultimul rînd, cu o seringa înfipta în inima. Iesi prin fata casieriei; o vazu pe casiera si zîmbi descreierat...